Dragi cãlãtori prin “Anotimpul Fluturilor”, 25 iunie este
aniversarea unei luni de la debutul acestui “anotimp” special pe care vi-l
dãruiesc cu drag, ca alternativã la cele
prin care suntem obligați sã trecem zi de zi, an de an, chiar dacã uneori nu ne ȋncântã oferta!
Poate vã ȋntrebați de ce o pozã oarecum ciudatã ȋn zi aniversarã?
Ea are o poveste de viațã…. O lecție pe care am primit-o ȋntr-o dimineațã de
iarnã!
In seara de 5 februarie 2010, ȋntoarsã acasã, am observant
cã unul dintre trandafirii japonezi avea un boboc aproape de ȋnflorire! Eram
ȋncântatã deoarece mai greu ȋn toiul iernii ȋnfloresc trandafirii! M-am așezat
la computer și dupã o vreme aud un zgomot ce trãda cãderea a ceva ușor la podea.
Am ȋntors privirea ȋngrijoratã spre trandafir: ȋși pierduse frumusețea de
boboc, motivul bucuriei și speranței mele de a mã delecta cu acea culoare
roz-ciclamen pe care o așteptam!
Tristețea mi-a invadat sufletul
și chipul, simțeam cã și ochii se inundã cu cristale, sinteza fluidã a durerii
nerostite! M-am aruncat ȋn somn ca
ȋntr-o dulce evadare, ȋntr-o sublimã uitare a momentului morții unui strop
roz-ciclamen de frumusețe!
Dimineața de 6 februarie 2010 avea pentru mine surpriza
supremã: Bobocul mort ȋși cãpãtase ȋnflorierea! Zãcea splendid ȋn marea-i umilințã,
acolo pe podeaua rece, cu corola lui din cea mai finã mãtase de culoarea
delicateței și a tinereții. Acest boboc a inspirit poezia pe care v-o dãruiesc
din inimã ca pe o lecție de viațã așa cum mi-a fost predatã mie!
SA CAPETI INFLORIREA
O
biet boboc cu haina-ti sângerie
In
miez de iarna te-ai ivit, de dimineaţã,Pulsând un suav miros de bucurie,
Doreai nerãbdãtor sã te deschizi spre viaţã.
Si n-am vãzut corola-ţi sidefatã
Si ore au trecut ȋncet, neabãtute,
Nu am putut privi petala-ţi delicatã.
Te-ai desprins de ram, pierzându-ţi
Puterea de a deveni mica minune
Podeaua odãii a ajuns mormântu-ţi…
Fãrã de veste, fãrã sã știu vreo slãbiciune,
Trântitã la pãmânt ȋn floarea tinereţii,
Mã ȋntrebam febril: ce rost am eu ȋn lume?
Liniștit,
dar sigur, noaptea a cucerit oraşul,
Mã ȋntorc
dintr-un trecut ce astãzi a murit,Privesc cãtre podeaua unde ți-e acum sãlaşul
O, Doamne, ce miracol! Cãzut ai ȋnflorit!!
Mutã de uimire, de tine-mi leg privirea,
Cum poţi, cãzut fiind, sã redevii ȋntreg?
Cum poţi, din umbra morţii, sã capeţi inflorirea?
Am ales muzica splendid interpretata de Andre Rieu si soprana Carmen Monarcha, melodia se numeste: "Buzele mele sa sarute atat de fierbinte"!
Din stropul de iubire ce l-ai daruit
RăspundețiȘtergereA prins din nou tandrete si vigoare
Si chiar desprins de trup a inflorit
Simtind ca ti-a fost drag , acel boboc de floare ...
A.B-! Asa am simtit din vorbele tale calde ,istoria trandafirului
si am cobtinuat cu un instant de apreciere , participand cu sufletul la acel unic moment .Cu bucuria lecturii ;Imi place
Va multumesc pentru versuri si pentru apreciere... eu nu sunt decat un "boboc" de poet.... si totul vine doar din simtire, nu din studiu sau eruditie... Mi-ar fi placut sa fi terminat facultatea de Litere nu de Fizica.... cu siguranta s-ar fi vazut diferenta sau sa pot avea destul timp sa citesc poezii... Viata are alte planuri, iar eu doar o pacalesc uneori,furandu-mi momente de simtire si transformandu-le in "fluturi"!
ȘtergereFrumos!
RăspundețiȘtergere