INCA N-AI VISAT
E totul nou, ȋți este fricã,
Dar nu pentru cã e neașteptat
Ci pentru tot ce ar putea sã vinã,
Pentru ceva ce ȋncã n-ai visat!
E totul nou, ȋți este fricã,
Dar nu pentru cã e neașteptat
Ci pentru tot ce ar putea sã vinã,
Pentru ceva ce ȋncã n-ai visat!
Simt teama ta, vreau s-o risipesc,
Cu puritatea florilor de crin,
Care respirã-n fiecare vers,
In orice gând, orice suspin.
Mireasma zilei care vine
N-o poți distinge acuma clar,
Dar orice are pentru tine
Primește floarea mea ȋn dar!
Un suspin de ți-ar ȋnsângera visarea
Sau o tornadã de te-ar umili,
Tu ocrotește-ți bine floarea,
Ca-n veci de veci s-o poți privi.
Parfumul ei te va-nsoți ȋn ierni
Geroase, crude, amare și pustii,
Dar veți gãsi-mpreunã acele veri,
Pe care azi nu poți a le zãri!
Viorica Bota, 14 februarie 2000
... Nu toate visele noastre prind aripi, nu toate visele care au prins aripi reusesc sa-si mentina zborul.... uneori noi insine le frangem aripile prin gandurile negative ce le lasam sa se reverse ca un potop asupra aripilor lor fragile ca de fluture.... Sunt vise care zboara spre implinire cu aceeasi determinare ca cea a unui fluture ce-si masoara viata in clipe...nu in ani... Nu mai frangeti aripile propriilor vise! Nu ucideti fluturii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu