DINCOLO DE UMBREDincolo de umbre, de frunzele ce mor,
Lovite de rãceala unei toamne crude,
Aș vrea sã te descopãr cu chipul plin de dor,
Destupând urechea unei inimi surde!
Infirmã iși trãieste orișice secundã
De când iubirea toatã s-a scurs din trupul ei,
O inimã cândva fierbinte și fecundã,
Mișcatã de trãiri și de parfum de tei.
Vocea singurãtãții aproape c-a ucis-o,
Urlând ca niște valuri ce se reped spre stâncã,
Nici palma unui suflet, nici visul n-a cuprins-o,
S-a scufundat rãnitã ȋn liniștea adâncã!
Nici nu mai știe câte rânduri de frunze au murit,
Câți fluturi de speranțã și-au pierdut culoarea.
Mai poate ȋnțelege ce-nseamnã a fi iubit?
Crezi cã ești tu cel care ȋi poate da vigoarea?
Viorica Bota (Vioris)
