CURCUBEU ONIRIC (povestea curcubeului)

 

 

CURCUBEU ONIRIC

 

 

Te-ai desprins dintr-o idee galbenã sublimã,
Pe care un viitor domol mi-o pãstra
Cãzând ȋntr-un prezent tumultos, de cenuşã
In care mi-am vãrsat azuria odihnã.

 

Ti-am indepãrtat de pe ochi vãlul gri
Cu rãsuflarea tãiatã de cuvinte orange,
Un torent indigo de senzaţii inundã
Distanţa dintre mine şi paşi.

 

In odaia tãcutã dintr-un vis de femeie,
Un vânt violet de sentimente sprinţare
Indoaie pereţii goliţi de portrete
Intr-un evantai uriaş de iluzii opale.

 

Ca-ntr-un scenariu de film de demult
Galbenul sublim e lovit violet
De tornada indiscretã ce bântuie-n suflet,
Smaraldul din ochi se stinge-ntr-un punct.

 

Fantastic spectacol de culori curcubee,
Amestecate in urna unui vis diafan,
In zori se naşte un roşu vremelnic
Din care iţi faci un soclu puternic.

 

Sã-nfrunţi un gri tumultos şi netrebnic,
Sã absorbi din el azurul de tihnã,
Sã depui idea galben-sublimã
Intr-un domol viitor de luminã!

 

Viorica Bota, 13 decembrie 2004

Exista mai multe legende legate de aparitia curcubeului deoarece oamenii au incercat mereu sa-si explice fenomenele, intamplarile sau orice altceva le depasea puterea de intelegere la un moment dat! Biblia are o explicatie simpla pentru aparitia curcubeului:

13 Pun curcubeul meu în nor şi el va servi ca semn al legământului dintre mine şi pământ. ¹⁴ Când voi aduce un nor deasupra pământului, curcubeul va apărea în nor. ¹⁵ Şi îmi voi aduce aminte de legământul care este între mine şi voi şi orice fel de suflet viu, iar apele nu vor mai deveni un potop care să nimicească toată carnea. ¹⁶ Curcubeul va apărea în nor şi, când îl voi vedea, îmi voi aduce aminte de legământul pe timp indefinit dintre Dumnezeu şi orice fel de suflet viu de pe pământ“. ¹⁷ Şi Dumnezeu i-a repetat lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care îl închei cu orice carne de pe pământ“. (Geneza 9:13-17)

Iata si plasmuirea mintii umane, imaginatia celor ce s-au stins demult, cu privire la frumusetea impresionanta si cuceritoare a curcubeului:

POVESTEA CURCUBEULUI

 

          Şapte stele multicolore au alunecat într-o dimineaţă de pe boltă şi au căzut pe Pământ. Au încercat să se înalţe din nou, fluturându-şi razele,dar zadarnic. Simţindu-se într-un loc străin şi îindepărtat, au început să plângă.

Şi lacrimile stelei albastre au colorat mările şi văzduhul; iarba şi pădurea şi-au luat culoarea din lacrimile stelei verzi; florile au îmbinat culorile celorlalte stele. Lumea devenea tot mai frumoasă pe Pământ, dar stelele nu-şi încetau plânsul.

Vieţuitoarele s-au strâns toate înduioşate şi au încercat să le ajute. Păsările s-au oferit să le înalţe pe aripile lor. Dar în scurtă vreme au fost învinse de atâta înălţime. Au mulţumit pentru frumosul penaj cu care s-au ales din nobila încercare şi au cerut sfatul altor fiinţe. Împăratul Păianjenilor veni în sfârşit, după multă gândire, cu o idee.

- Numai singure vă veţi putea salva – le zise. Pentru aceasta, timp de şapte ani învăţaţi să toarceţi fir din propriile lacrimi. Apoi, vă veţi urca pe vârful cel mai înalt şi veţi înălţa un pod de pânză subţire până la cer.                                                                        

Aşa făcură. Şi când vieţuitoarele pământului văzură calea multicoloră înălţată pe cer, ştiură că stelele în sfârşit ajunseră iarăşi la casa lor. Se bucurară, dar le păru şi rău, pentru că le îndrăgiseră foarte.

Îşi alinară părerea de rău privind culorile cu care stelele înzestraseră Pământul. Când şi când, după ce ploaia spăla văzduhul, pământenii revedeau cu nostalgie podul stelelor colorat în roşu, portocaliu, galben, verde, albastru,indigo şi violet. Îi dădură numele de CURCUBEU, semnul apropierii dintre Pământ şi Cer.

 

 
Legenda culorilor lumii 

 

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele

pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoaresi cea mai iubită de oameni.

 

VERDELE spuse: "Uitaţi-vă la iarbă, frunze şi copaci. În mod evident vedeţi şi voi că suntcea mai importantă culoare. Sunt culoarea vieţii şi a speranţei. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţică sunt peste tot".

 

ALBASTRUL exclamă: "Gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii şi fără mine nu arexista cerul albastru. Fără mine nu ar exista nimic!” 

 

GALBENUL

râse: "Eu sunt luminos şi cald, iar tu eşti atât de serios. De fiecare dată cand teuiţi la o narcisă galbenă sau la o floarea-soarelui zambeşti. Soarele, luna şi stelele suntgalbene, frumuseţea mea este atât de evedentă încât oricine mă vede rămâne de-a dreptul uimit!

 

PORTOCALIUL începu si el să se laude: " Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere. Morcovul, portocala şi dovleacul au multe vitamine. Şi atunci când portocaliul umple cerul, la răsărit sau la apus, frumuseţea mea este atât de evidentă încât toţi cei ce mă vădse opresc să mă privească cu admiraţie şi uimire.“

 Ei bine,

ROSUL începu să strige: "Eu sunt conducătorul întregii vieţi. Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă. Eu sunt culoarea pasiunii şi a iubirii."

 

VIOLETUL se ridică în picioare si vorbi dând foarte multă importanţă spuselor sale: "Eu sunt culoarea imperială, culoarea regilor. Oamenii puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii."

 

La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă,

INDIGOUL spuse: "Cu greu mă observaţi, însă, deşisunt tăcut, fără mine nu aţi fi nimic. Aveţi nevoie de mine pentru echilibru, contrast şi pentru linişte interioară."

 

Argumentările culorilor lumii au continuat, fiecare culoare în parte lăudându-se, ridicându-se în slăvi şi certându-se. Fiecare în parte, considera că este perfecţiunea întruchipată.În timp ce se certau din ce în ce mai tare, un fulger puternic lumină cerul. Începu să tune şisă ploua cu găleata. Culorile tremurară de frică şi se strânseră în braţe pentru a se linişti şi a se proteja una pe alta. Apoi ploaia începu să vorbească: “Voi, culorilor, sunteţi atât nesăbuite. Vă certaţi care este cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlate. Nu întelegeţi că fiecare înparte aţi fost făcută cu un scop special, fiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de mâini şiurmaţi-mă! ” Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară şi se luară de mâini. „De acum încolo, zise ploaia, când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al păcii şi al speranţei.

 

Astfel,  oameni buni, de fiecare  dată când ploaia curaţă  pământul, căutaţi  un curcubeu  pe întinsul  cerului. Când apare,  tineţi minte că fiecare dintre voi este special.  Lăsaţi culorile curcubeului  să  vă reamintească  să  vă  apreciaţi  pe voi  înşivăşi pe cei din jur.