mereu, mereu

            Mereu, mereu

 

        …Mereu, mereu eşti prea departe,

            Sunt clipe doar când te-ntâlnesc

            Şi totuşi eşti mereu aproape,

            Sufletul meu şi gândul te doresc.

 

            …Mereu, mereu mă-ntreb dacă ţi-e bine

            Sau ochii limpezi ţi-s pătaţi de plâns?

            Şi vreau mereu să te-ntâlneşti cu mine

            Şi poate de aceea fug în vis!

 

            …Mereu, mereu e plin de azalee

            Şi portocalii toţi sun t plini de floare,

            Visez mereu că-mi ieşi în cale

            Cu mâna-ţi tandră plină de petale.

 

            …Mereu, mereu mă văd prinţesa ta,

            Înveşmântată în văluri diafane

            Şi simt mereu că-n viaţa mea,

            Miroase a flori de portocale.

 

                    Viorica Bota,  24 ianuarie 2000