IZ
DE MARE
Pe
pielea de satin, perlatã,
Se
scurg șiroaie de cristal,Oglinda expune vinovatã
Trupul sculptat ȋn clar opal.
Zãrești laguna, țãrmul fin,
Un dor bãtrân zace-n uitare,
In loc de vis sub cer senin.
Sub grațioase stânci se-opresc,
Pe ȋntinderea fãrã hotare,
Pãsãri de spumã hoinãresc.
Incerc sã strâng sfãrmatul chip
Al prizonierei ferecate,
De alge, ȋn turnul de nisip.
Opresc cristalul din șiroaie,
Din aburi trupul coborât,
E cu pãr ud, fața vioaie.
Privirea mea lovește crunt,
Strivesc sub pleoapa grea ȋndatã
Laguna cu-al ei dor mãrunt!
Viorica Bota
