Sa-ti capeti inflorirea! (Aniversare Blog)

Dragi cãlãtori prin “Anotimpul Fluturilor”, 25 iunie este aniversarea unei luni de la debutul acestui “anotimp” special pe care vi-l dãruiesc  cu drag, ca alternativã la cele prin care suntem obligați sã trecem zi de zi, an de an,  chiar dacã uneori nu ne ȋncântã oferta!

Poate vã ȋntrebați de ce o pozã oarecum ciudatã ȋn zi aniversarã? Ea are o poveste de viațã…. O lecție pe care am primit-o ȋntr-o dimineațã de iarnã!

In seara de 5 februarie 2010, ȋntoarsã acasã, am observant cã unul dintre trandafirii japonezi avea un boboc aproape de ȋnflorire! Eram ȋncântatã deoarece mai greu ȋn toiul iernii ȋnfloresc trandafirii! M-am așezat la computer și dupã o vreme aud un zgomot ce trãda cãderea a ceva ușor la podea. Am ȋntors privirea ȋngrijoratã spre trandafir: ȋși pierduse frumusețea de boboc, motivul bucuriei și speranței mele de a mã delecta cu acea culoare roz-ciclamen pe care o așteptam!  Tristețea mi-a invadat  sufletul și chipul, simțeam cã și ochii se inundã cu cristale, sinteza fluidã a durerii nerostite! M-am aruncat   ȋn somn ca ȋntr-o dulce evadare, ȋntr-o sublimã uitare a momentului morții unui strop roz-ciclamen de frumusețe!

Dimineața de 6 februarie 2010 avea pentru mine surpriza supremã: Bobocul mort ȋși cãpãtase ȋnflorierea! Zãcea splendid ȋn marea-i umilințã, acolo pe podeaua rece, cu corola lui din cea mai finã mãtase de culoarea delicateței și a tinereții. Acest boboc a inspirit poezia pe care v-o dãruiesc din inimã ca pe o lecție de viațã așa cum mi-a fost predatã mie!

 

SA CAPETI INFLORIREA

 

O biet boboc cu haina-ti sângerie

In miez de iarna te-ai ivit, de dimineaţã,
Pulsând un suav  miros de bucurie,
Doreai nerãbdãtor sã te deschizi spre viaţã.

 

Din foaia zilei au cãzut minute
Si n-am vãzut corola-ţi sidefatã
Si ore au trecut ȋncet, neabãtute,
Nu am putut privi petala-ţi delicatã.

 

Apoi, fãrã de veste, fãrã slãbiciune,
Te-ai desprins de ram, pierzându-ţi
Puterea de a deveni  mica minune
Podeaua odãii a ajuns mormântu-ţi…

 

Când sã-nfloresc ca tine, pierdut-am sensul vieţii,
Fãrã de veste, fãrã sã știu vreo slãbiciune,
Trântitã la pãmânt ȋn floarea tinereţii,
Mã ȋntrebam febril: ce rost am eu ȋn lume?
 

Liniștit, dar sigur, noaptea a cucerit oraşul,

Mã ȋntorc dintr-un trecut ce astãzi a murit,
Privesc cãtre podeaua unde ți-e acum sãlaşul
O, Doamne, ce miracol! Cãzut ai ȋnflorit!!

 

Cu mintea interzisã ȋncerc sã inţeleg,
Mutã de uimire, de tine-mi leg privirea,
Cum poţi, cãzut fiind, sã redevii ȋntreg?
Cum poţi, din umbra morţii, sã capeţi inflorirea?

 

                       Viorica Bota, 6 febr 2010, dimineata

Am ales muzica splendid interpretata de Andre Rieu si soprana Carmen Monarcha, melodia se numeste: "Buzele mele sa sarute atat de fierbinte"!