Doar un ciob

.... Sunt sigurã cã din neatentie, alteori din furie, fiecare ati spart câteva obiecte fragile....unele chiar  pretioase... In ianuarie anul acesta, neindemânarea si graba, au "contaminat" covorul si parchetul camerei cu puzderie de cioburi clare... Dar surprizã!!!  ... dintre ele am ridicat uimitã, stupefiatã, o inima de sticlã!  Tineam cu infrigurare inima in palmã si vedeam in ea imaginea celeilalte inimi... ciobitã de trãdãri, de pierderi... Straniu sentiment sã-ti tii inima in palmã!!! Sã-i vezi rãnile, golurile lãsate de bucãtelele ce i-au fost smulse, dar si de bucãtelele ce au fost dãruite din prea multã dragoste! Iatã si ciobul inimã sau inima ciob!

     DOAR UN CIOB

Un ciob fugar de amintire
Inteapã a zilei fericire,
Vãd chipu-ti suav, dar plin de sine
Când eram totul pentru tine.

 

Discutiile ce le-aveam
Când plini de vervã ne-ntâlneam
Imi stimulau mereu dorinta,
De-a te ajuta sã ai credinta,

 

Cã lumea toatã se destramã,
Cã nu-i nimic de pus in ramã,
Cã ai de acceptat un schimb,
Cã nu mai este prea mult timp.

 

Te-ai complãcut in delãsare,
Minciuna, ura, neschimbare,
Rãnindu-mi inima fragilã,
Cu-a ta mândrie infantilã.

 

Din dragostea care ardea,
In timp ce sufletul gemea,
A mai rãmas acum in mine
Numai un ciob de amintire.


(Viorica Bota, 1 iulie 2008)