Te
aștept sã vii, cãrãrile-s de smoalã, Luna
prea sfãtoasã nu-ți lumineazã drumul, Cireșe
coapte ȋmi deșerți ȋn poalã, Ador a
lor aromã, dar ȋți absorb parfumul!
Buzele
se-nfruptã din rodul pârguit, Stropit
de aurul incandescent din cer, Iar
ochii mi se spalã ȋn chipu-ți preaiubit, Tu ȋmi
acoperi trupul cu fluturi de mister!
Tãcere indiferentã Strãbat rapid strada pustie, Doar singurã cu gândul meu pribeag Si mã gândesc ce-ar putea sã fie, Un chip pierdut, un suflet drag? Tãcerea strãzii mã apasã greu, In mine se rotesc atâtea vise, Din amintiri ascunse vin mereu Cioburi de clipe interzise!
Tãișul lor pãtrunde, sfredelind, ȋn suflet Durerea curge roșie prin vreme Si simt ȋn mine cum se zbate-un urlet, Tãria lui din noapte o sã te cheme!
Azi, nu rãspunzi, dar vei rãspunde oare? O vorbã aștept, un sunet, atâta doar Tãcere indiferentã, of, cât mã doare! M-ai pãrãsit total, voi plânge iar!
Zâmbetul tãu și chipul tãu duios, S-au risipit demult din fața mea. E viu ȋn mine tot ce-a fost frumos, Iar tu ai rãmas coloanã-n viața mea!
Dar ce mai poate ea susține acum, Iluzii moarte, vise de copil ȋngândurat? Trecutul rãspândește un parfum Pe care tu, din tine, l-ai vãrsat!
In urma ta pustiul se rãsfațã In sufletu-mi golit și-nsângerat. Iubire ca a ta ȋntâlnești o datã-n viațã, Dar ai ucis-o și-apoi ai plecat!
Dragi cãlãtori prin “Anotimpul Fluturilor”, 25 iunie este
aniversarea unei luni de la debutul acestui “anotimp” special pe care vi-l
dãruiesc cu drag, ca alternativã la cele
prin care suntem obligați sã trecem zi de zi, an de an, chiar dacã uneori nu ne ȋncântã oferta!
Poate vã ȋntrebați de ce o pozã oarecum ciudatã ȋn zi aniversarã?
Ea are o poveste de viațã…. O lecție pe care am primit-o ȋntr-o dimineațã de
iarnã!
In seara de 5 februarie 2010, ȋntoarsã acasã, am observant
cã unul dintre trandafirii japonezi avea un boboc aproape de ȋnflorire! Eram
ȋncântatã deoarece mai greu ȋn toiul iernii ȋnfloresc trandafirii! M-am așezat
la computer și dupã o vreme aud un zgomot ce trãda cãderea a ceva ușor la podea.
Am ȋntors privirea ȋngrijoratã spre trandafir: ȋși pierduse frumusețea de
boboc, motivul bucuriei și speranței mele de a mã delecta cu acea culoare
roz-ciclamen pe care o așteptam!Tristețea mi-a invadat sufletul
și chipul, simțeam cã și ochii se inundã cu cristale, sinteza fluidã a durerii
nerostite! M-am aruncat ȋn somn ca
ȋntr-o dulce evadare, ȋntr-o sublimã uitare a momentului morții unui strop
roz-ciclamen de frumusețe!
Dimineața de 6 februarie 2010 avea pentru mine surpriza
supremã: Bobocul mort ȋși cãpãtase ȋnflorierea! Zãcea splendid ȋn marea-i umilințã,
acolo pe podeaua rece, cu corola lui din cea mai finã mãtase de culoarea
delicateței și a tinereții. Acest boboc a inspirit poezia pe care v-o dãruiesc
din inimã ca pe o lecție de viațã așa cum mi-a fost predatã mie!
SA CAPETI INFLORIREA
O
biet boboc cu haina-ti sângerie
In
miez de iarna te-ai ivit, de dimineaţã, Pulsând
un suavmiros de bucurie, Doreai
nerãbdãtor sã te deschizi spre viaţã.
Din
foaia zilei au cãzut minute Si
n-am vãzut corola-ţi sidefatã Si
ore au trecut ȋncet, neabãtute, Nu
am putut privi petala-ţi delicatã.
Apoi,
fãrã de veste, fãrã slãbiciune, Te-ai
desprins de ram, pierzându-ţi Puterea
de a devenimica minune Podeaua
odãii a ajuns mormântu-ţi…
Când
sã-nfloresc ca tine, pierdut-am sensul vieţii, Fãrã
de veste, fãrã sã știu vreo slãbiciune, Trântitã
la pãmânt ȋn floarea tinereţii, Mã ȋntrebam
febril: ce rost am eu ȋn lume?
Liniștit,
dar sigur, noaptea a cucerit oraşul,
Mã ȋntorc
dintr-un trecut ce astãzi a murit, Privesc
cãtre podeaua unde ți-e acum sãlaşul O,
Doamne, ce miracol! Cãzut ai ȋnflorit!!
Cu
mintea interzisã ȋncerc sã inţeleg, Mutã
de uimire, de tine-mi leg privirea, Cum
poţi, cãzut fiind, sã redevii ȋntreg? Cum
poţi, din umbra morţii, sã capeţi inflorirea?
Viorica Bota, 6 febr 2010, dimineata Am ales muzica splendid interpretata de Andre Rieu si soprana Carmen Monarcha, melodia se numeste: "Buzele mele sa sarute atat de fierbinte"!
DACĂ aveţi impresia că programul vostru zilnic este încărcat şi stresant, gândiţi-vă un moment la harnicul fluture. La început s-ar putea să consideraţi că programul de lucru al unui fluture este ca o vacanţă de vis. Să zbori din floare în floare, să sorbi de ici-colo câte puţin nectar, să te tolăneşti la soare când doreşti — fluturele pare să fie întruchiparea vieţii lipsite de griji.
Însă în lumea insectelor, lucrurile nu stau întotdeauna precum par. Fluturii sunt creaturi foarte active care îndeplinesc un serviciu vital în timp ce lucrează încontinuu contra-cronometru. Haideţi să ne alăturăm unui fluture într-o zi obişnuită de lucru!
Micul dejun la soare
Vă treziţi uneori simţindu-vă ameţit? Indispoziţiile matinale sunt endemice în rândul fluturilor. Există dimineţi când pur şi simplu nu se pot mişca deloc. Problema lor constă în temperatura corpului, care fluctuează în funcţie de mediul ambiant. După ce petrec o noapte friguroasă cocoţaţi pe o frunză, sângele lor este atât de rece, încât de-abia pot să se mişte, cu atât mai puţin să zboare. Aşa că trebuie să aştepte soarele.
Când soarele răsare, fluturele îşi deschide aripile şi le expune acţiunii razelor lui calde. Aripile întinse, slujind drept panouri solare în miniatură, captează în scurt timp necesarul de căldură şi fluturele îşi ia zborul. Dar dacă cerul este înnorat? În regiunile de climă temperată unde este rece, fluturii trebuie să rămână imobilizaţi pe o rămurică sau pe o floare până când apare soarele. Aceasta nu este lenevie, ci pură necesitate.
Dacă ziua nu este prea caldă, fluturele se opreşte din când în când pentru o nouă terapie solară. Aşa cum o maşină se alimentează cu combustibil la o staţie de benzină, şi el trebuie să-şi facă plinul de energie solară. La tropice, fluturele are nevoie de căldură de la soare numai dimineaţa devreme sau după un duş în ploaie. În general vorbind, cu cât vremea este mai rece, cu atât îi trebuie mai mult timp pentru a se încălzi. Odată ce energia lui este recuperată, el îşi continuă munca.
‘Dragoste la prima mireasmă’
Sarcina cea mai urgentă este găsirea unui partener. Având o durată de viaţă care rareori depăşeşte câteva săptămâni, nu este deloc timp de pierdut. Iar găsirea unui partener în lumea fluturilor nu este o muncă uşoară — presupune răbdare eroică şi insistenţă.
Pentru fluturi nu există „dragoste la prima vedere“. Ei sunt nişte miopi notorii şi confundă foarte des indivizii dintr-o altă specie cu cei din specia lor. Acest lucru conduce adesea la o alergare fără rezultat care se sfârşeşte atunci când înamoratul fluture îşi dă seama, în cele din urmă, că l-au înşelat ochii.
Pentru a complica şi mai mult lucrurile, femela, în general, nu este receptivă. Înflăcăratul mascul zboară cu insistenţă în jurul ei, într-un gen de vals aerian rapid, sperând ca, până la urmă, să o înduplece. Însă acest balet spectacular al fluturelui ajunge, de obicei, la un sfârşit brusc atunci când femela îşi ia zborul, lăsându-l pe nefericitul mascul să-şi continue căutarea.
Este destul de surprinzător faptul că femela nu se excită prea mult la culorile superbe ale curtezanului ei. Ceea ce pare să conteze cel mai mult este traiectoria fluturelui, insistenţa lui şi, mai presus de toate, „pulberea dragostei“, care-l caracterizează.
Pulberea dragostei conţine un feromon care constituie atuul masculului. Acesta este un parfum ameţitor, special conceput pentru a agita femelele din specia lui. În timpul curtării el încearcă să o pudreze cu această „mireasmă extrafină“. Chiar dacă pulberea dragostei nu este garanţia succesului, ea face minuni atunci când masculul găseşte, în sfârşit, o femelă binevoitoare.
O gură de nectar
Toată această energie consumată în căutarea unui partener trebuie recuperată. Din acest motiv fluturii au nevoie de nectar. Florile fac publicitate acestei hrane energizante prin intermediul formelor şi culorilor atrăgătoare. Îndată ce dă peste o floare, fluturele îi soarbe cu abilitate nectarul cu ajutorul unei trompe tubulare lungi, pe care o introduce adânc în floare.
În timp ce se hrăneşte cu nectar, insecta îşi îmbracă în polen corpul păros, purtând astfel cu sine polenul spre următoarea floare pe care o vizitează. În decursul unei zile obişnuite de muncă sunt polenizate sute de flori. În pădurile tropicale însă, nu există multe flori. Ce beau, de obicei, fluturii tropicali?
Pentru fluturii tropicali nu există o delectare mai mare decât să se înfrupte din fructele putrede. Fructele prea coapte care cad pe pământ le furnizează o abundentă sursă de zaharuri energizante.
Fluturilor le place şi sarea. Ei pot fi văzuţi absorbind adeseori umezeala sărată de pe o bucată de pământ umed sau uneori transpiraţia de pe mâna unui admirator uman. Îndrăzneţul fluture făclie (Dryas iulia) a fost văzut chiar sorbind lacrimi de caiman.
În timp ce este preocupat de căutarea unui partener, de polenizarea florilor şi de propria lui hrană, prietenul nostru înaripat trebuie să fie atent şi la duşmani. El poate părea lipsit de apărare, însă deţine câteva metode de a evita să fie capturat.
Evitând pericolul
Se pare că un fluture frumos care zboară pe deasupra unei pajişti constituie o bucăţică tentantă pentru orice pasăre insectivoră. Dar, din fericire, zborul fluturelui pe o traiectorie nesigură şi în salturi face ca prinderea lui să pretindă ingeniozitate. Majoritatea păsărilor renunţă după câteva încercări. Şi chiar dacă o pasăre prinde un fluture, insecta poate să scape lăsându-şi o parte din aripă în ciocul păsării.
Vederea este un alt mijloc de apărare. Chiar dacă fluturii sunt miopi, ochii lor complecşi sesizează foarte bine orice mişcare. La cel mai mic pericol ei zboară, după cum bine ştie orice persoană care a încercat să fotografieze un fluture.
Unii fluturi care zboară încet dispun de o altă măsură de siguranţă: gustul lor neplăcut. Acesta se datorează faptului că, în faza de larve, au consumat plante otrăvitoare. Dacă o pasăre a prins un astfel de fluture o dată, ea va evita a doua întâlnire. Deseori aceşti fluturi cu gust respingător — cum ar fi fluturele monarh (Danaus plexippus) — au culori aprinse, acesta fiind un avertisment vizual care pare să-i amintească păsării să se ţină la distanţă.
Sfârşitul călătoriei
The World Book Encyclopedia menţionează că majoritatea fluturilor nu trăiesc mai mult de câteva săptămâni, dar că există unele specii care pot ajunge până la 18 luni. Unii dormitează în perioada lunilor friguroase de iarnă sau pe parcursul unui sezon secetos prelungit la tropice.
Dar, în pofida vieţii lor scurte, fluturii pot realiza isprăvi uimitoare. În secolul trecut, un număr considerabil de fluturi monarh au traversat Atlanticul pentru a se stabili în Insulele Canare, în largul coastei africane. Un alt mare călător, fluturele de scaieţi (Vanessa cardui), călătoreşte cu regularitate din nordul Africii spre nordul Europei în timpul verii.
În timpul scurtei lor vieţi, neobosiţii fluturi îndeplinesc o muncă vitală polenizând florile, arbuştii şi pomii fructiferi. Şi, mai mult decât atât, prezenţa lor adaugă un strop de frumuseţe şi de încântare zonei rurale. Vara nu ar fi vară fără ei, iar visele noastre nu ar avea aripi!
la final lăsati-vă prinsi intr-un vals incântător...evident "Valsul Fluturilor"
E totul nou, ȋți este fricã, Dar nu pentru cã e neașteptat Ci pentru tot ce ar putea sã vinã, Pentru ceva ce ȋncã n-ai visat!
Simt teama ta, vreau s-o risipesc, Cu puritatea florilor de crin, Care respirã-n fiecare vers, In orice gând, orice suspin.
Mireasma zilei care vine N-o poți distinge acuma clar, Dar orice are pentru tine Primește floarea mea ȋn dar!
Un suspin de ți-ar ȋnsângera visarea Sau o tornadã de te-ar umili, Tu ocrotește-ți bine floarea, Ca-n veci de veci s-o poți privi.
Parfumul ei te va-nsoți ȋn ierni Geroase, crude, amare și pustii, Dar veți gãsi-mpreunã acele veri, Pe care azi nu poți a le zãri!
Viorica Bota, 14 februarie 2000
... Nu toate visele noastre prind aripi, nu toate visele care au prins aripi reusesc sa-si mentina zborul.... uneori noi insine le frangem aripile prin gandurile negative ce le lasam sa se reverse ca un potop asupra aripilor lor fragile ca de fluture.... Sunt vise care zboara spre implinire cu aceeasi determinare ca cea a unui fluture ce-si masoara viata in clipe...nu in ani... Nu mai frangeti aripile propriilor vise! Nu ucideti fluturii!
"Era odata un sat atacat deseori de mistreti. In fiecare zi, acestia intrau in sat si provocau mari distrugeri in incercarea lor de a-si gasi hrana. Satenii au incercat diferite metode pentru a-i indeparta sau a-i vana, dar fara prea mult noroc.
Intr-o zi, un intelept dintr-un sat vecin a venit sa-i sfatuiasca pentru a scapa de mistreti. El le-a cerut satenilor sa ii asculte intocmai sfaturile si instructiunile. Pentru ca deja incercasera pana atunci tot ce le statuse in puteri, satenii au acceptat. Inteleptul le-a spus acestora sa adune mancare pentru mistreti din toate gospodariile si sa o puna in mijlocul unui camp.
Ei i-au urmat sfatul si indata au vazut sute de mistreti apropiindu-se de locul unde fusese asezata mancarea. Mistretii s-au aratat mai intai ingrijorati, dar odata ce au luat primele inghitituri au prins curaj si s-au intors in acel loc si in zilele urmatoare.
In fiecare zi, satenii puneau cat mai multa mancare… iar mistretii veneau acolo sa manance. Dupa un timp, inteleptul le-a cerut oamenilor sa ridice patru stalpi mari care sa marcheze locul. Mistretii erau prea preocupati de manancare si n-au observat.
Dupa cateva saptamani, mistretii aveau deja obiceiul de a veni sa manace mancarea pusa de sateni fara sa mai dea atentie locului unde ea se gasea asezata. Inteleptul a pus apoi oamenii sa imprejmuiasca cu un gard campul si sa faca o poarta mare pe unde sa poata intra mistretii sa manance. In cele din urma, satenii au reusit sa termine gardul si atunci au inchis poarta, prinzand mistretii inauntru. Mistretii fusesera invinsi!"
Morala
Comportamentele pe care le dezvoltam au un sens, o utilitate intr-un anumit context. Pe de o parte, economisim energie si timp folosindu-le. Pe de alta parte…din pacate de prea multe ori continuam sa folosim comportamentele deja invatate si atunci cand contextul se schimba, si astfel obiceiurile pe care le avem se transforma in capcane.
Unul dintre lucrurile care ii deosebesc pe oamenii de succes de ceilalti oameni este acuitatea: capacitatea de a observa promt schimbarile contextului in care evolueaza. Ca urmare, ei pot actiona de fiecare data in consecinta, fara a lasa obiceiurile pe care le au sa se transforme in capcane.
Evident, vorbind despre mistreti, cel mai cunoscut reprezentant al lor este "Mistretul cu colti de argint".... azi recitata de actorul Mihail Stan
Ascultã cum ninge tãcerea prin plete, Privește cum cad fulgii albaștri pe jos, Floarea iubirii rãsare din cete De vise ȋntoarse pe fațã, pe dos… ... Aștept sã bați ȋn ușã, ȋnfriguratã, Mã gândesc frenetic doar la chipul drag, Devin treptat atât de ȋngrijoratã, Tresar când te zãresc ȋn prag.
Privindu-mã, pe buze ți-a-nflorit un zâmbet, Ingrijorarea mea s-a prefãcut ȋn scrum, Nu ai lãsat sã-ți scape niciun sunet Din tot ceea ce-aveam sã-ți spun!
In liniște solemnã ai ascultat Inșiruirea caldã a fiecarui vers, Atent și conectat complet ai descifrat Refrenul dragostei emis spre univers.
Si bucuria ți-a pãtruns ȋn suflet, Dar te-a șocat, te-a nãucit sã știi, Cã lira-mi mutã a mai scos un sunet, Cã-n miez de noapte am scris, iar, poezii!
Viorica Bota, 5 februarie 2000
Azi poate ceva surprinzator.... cum sa obtinem linistea inimii cand ea, inima, este inconjurata de fortareata gandurilor si rar reusim sa ne intoarcem in inima noastra.... Sa vedem daca merita sa incercam!
O, nu fi surprins, străine, că pot
vorbi în versuri
Lacrimile amare cad des în poezie !
Acolo atâtea visuri răsar din mii de
stresuri
Şi fluturii şi ploaia se-ascund în
fantezie.
Acolo ai căldura ce n-o găseşti în
semeni
Şi portocalii toţi sunt veşnic plini de
floare,
Acolo orice gând e însoţit de-un germen
Ce naşte frumuseţea şi razele de soare.
Acolo ai preţuirea ce lumea ţi-o refuză
Şi suflete loiale găseşti uşor în ea,
Acolo laşitatea nu are nici o scuză,
Prostia şi trădarea n-au loc în artă,
da!
Dacă ai timp, străine, păşeşte-n lumea
mea.
Trăirile intense îţi rezervă dulci
fiori,
Acolo poţi zări uşor perechea ta
Şi poţi găsi IUBIREA, comoară-ntre
comori !
Viorica Bota, 26 februarie 2002 Pentru cei care ati cunoscut vocea minunata a lui Aurelian Andreescu si care aveti uneori memente de nostalgie dupa o muzica plina de sentimente si de semnificatii, azi va ofer ocazia sa v-o amintiti, sa retraiti miracolul "un fluture si o pasare"....
PRINTESA
FLUTURILOR
Apoi
rãsare un cer senin
Pe
pânzã mã zãresc!
Când soarele răsare, fluturele îşi deschide aripile şi le expune acţiunii razelor lui calde. Aripile întinse, slujind drept panouri solare în miniatură, captează în scurt timp necesarul de căldură şi fluturele îşi ia zborul. Dar dacă cerul este înnorat? În regiunile de climă temperată unde este rece, fluturii trebuie să rămână imobilizaţi pe o rămurică sau pe o floare până când apare soarele. Aceasta nu este lenevie, ci pură necesitate.
Pentru fluturii tropicali nu există o delectare mai mare decât să se înfrupte din fructele putrede. Fructele prea coapte care cad pe pământ le furnizează o abundentă sursă de zaharuri energizante.
Dar, în pofida vieţii lor scurte, fluturii pot realiza isprăvi uimitoare. În secolul trecut, un număr considerabil de fluturi monarh au traversat Atlanticul pentru a se stabili în Insulele Canare, în largul coastei africane. Un alt mare călător, fluturele de scaieţi (Vanessa cardui), călătoreşte cu regularitate din nordul Africii spre nordul Europei în timpul verii.
