Se
prelinge ferm, din pãrul inundat,
Pe
pieptul ce zvâcneste la orisice bãtaie
A unei
inimi brave ce-a stat in palma ta.
Strop
cu strop, ploaia-mi cucereste trupul-
Pe care
l-ai parasit in grabã- dezbrãcat
De
vise, de sperantã, de tandrete…de tot..
Dar
astãzi ploaia are gust de iubire, iubite,
Imi
hrãneste gândurile ce prind aripi albe,
Purtându-mã
departe, lângã fericire….
Cuprinde-mã
in brate si infãsoarã-mã in tine,
Intr-un
vis albastru ce-ti inveleste noaptea
Ca
sã-ti rãmân in suflet sublim sãrut fierbinte.
Mã
scald in praf de stele si mã asez pe pleoapa ta,
Clipirea
ei mã ajutã sã mã preling in lãuntrul tãu
Pânã
ajung bãtaia-ti inimii, vestind zorile iubirii integrale!
Viorica Bota
(...scrisa in 29 mai 2012, seara ...si atunci ploua neintrerupt...)
imi place ceea ce scrii.
RăspundețiȘtergereBravo Vio! :) Imi place ce ai mai completat pe blog, fata de starea lui initiala. Ai prins repede miscarea! Ma bucur ca am putut sa-ti fiu de folos! :)
RăspundețiȘtergeresuper
RăspundețiȘtergerePoezie care se aseamana cu ..... versurile de la "vise infirme"....in care "ghemul casniciei" iti aduce multa dragoste, fericire si implinire....
RăspundețiȘtergereUn "mesaj" special....pentru....❤...atunci...
RăspundețiȘtergere