GEOMETRIA
DESPARTIRII
Azi
mi-ai sechestrat surâsul
ȋntr-un
cub de amintire
ai
plecat pe veci cu dânsul,
sunt o
prismã de uimire.
Te-am
strigat din conul umbrei
Care-mi
devasteazã fața,
Piramide-n
ochii sumbrei
Despãrțiri
ȋnțeapã viața.
Un vãl
fin de bucurie
Tinea
sfera inimii,
Cufundatã-n
reverie,
Pe
dreptunghiul roz al mâinii.
Un
triunghi de sentimente
Cu-a
lui muchii sapã-m suflet
Rãni
profunde, permanente,
Ce
zvâcnesc ȋn romb de urlet.
E un
arc de neputințã
Cu
tangenta sfãrâmatã,
Mediana
de voințã
Taie
viața destrãmatã.
Viorica Bota, 14 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu