CHIAR DACA...

Chiar dacã-ar adormi vulcanii

Sub pãturi groase de ani mulți,

Voi clocoti eu ȋn toți anii

Ce din clepsidrã nu mi-s rupți.

Chiar dacã marea-și uitã valul

Si nu mai udã plaja vieții,

In lacrimi am sã inund malul

Clãdit din pietrele tristetii.

Chiar dacã codru-și varsã frunza

Ca pe-o mâncare alteratã,

Voi ȋnverzi eu, fiind muza

Ce-ți ține lira acordatã.

Chiar dacã soarele se-ascunde

Sub norii grei de negrã ceațã,

Voi fi lumina ce pãtrunde

In visul tãu spre a prinde viațã.

Chiar dacã nu-nfloresc salcâmii

Si albinele nu strâng nectar,

Voi fi eu mireasma lumii

Nerãspânditã ȋn zadar.

Chiar dacã mâine nu mai vine,

Terra refuzã ȋnvârtirea,

Azi te voi devora ȋn mine,

Trãind complet nemãrginirea!

            Viorica Bota, 11-12 mart 2014