Submultiplii neverosimili
O ȋmbrãțișare profundã, totalã,
A descompus aerul ȋn submultiplii de aer
Ce abia puteau trãi ȋntre inimile noastre
Sudate de o neverosimilã dragoste…
Ce tablou nemișcat, fascinant, ȋn care
Lumina cãdea unduit oblic, roz,
Doar un strop de alb, furișat,
Stãtea pe chipul tãu frumos.
Dar cât poate dura descompus
Aerul ȋn zglobii submultiplii?
Ai vrea amorțit, dar duios,
Sã rãmânã de minute multiplii.
Aș putea privi mereu fascinatã
Tabloul total unde lumina profundã
Cade furișat ȋntr-o ȋmbrãțișare neverosimilã,
A douã inimi sudate de aerul roz, descompus
In frumoși submultiplii de dragoste!
Viorica Bota, 18 decembrie 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu