MICIMEA MEA LUMINOASA
O lunã imensã îmi sfideazã micimea,
Etalând cu aroganțã rotundu-i perfect
De luminã obținutã rapid, dar suspect,
Dintr-un soare adormit ce-i iartã cruzimea.
Etalând cu aroganțã rotundu-i perfect
De luminã obținutã rapid, dar suspect,
Dintr-un soare adormit ce-i iartã cruzimea.
Iși plimbã orgoliul pe cremenea nopții,
Sub pași grei strivește petale de vise,
Predate naiv în clipe interzise
De efemeri pãmânteni, prizonierii morții.
Sub pași grei strivește petale de vise,
Predate naiv în clipe interzise
De efemeri pãmânteni, prizonierii morții.
Dar în micimea mea eu am luminã-n suflet,
Nãscutã din iubire, nu luatã îndoielnic
De la vreun mândru “astru” pãmântean vremelnic,
In versuri, cu umilințã, o expun complet.
Nãscutã din iubire, nu luatã îndoielnic
De la vreun mândru “astru” pãmântean vremelnic,
In versuri, cu umilințã, o expun complet.
Vioris (Viorica Bota)
E frumoasa, dar trista :) Se simte .ca la toti poeti, starea ta sufleteasca.....si curat
RăspundețiȘtergereca sufletul tau :)