Intre mine și intransigentul mâine
Umbra acestui tulburãtor azi,
Bizar rãsfrântã ȋn teribile trãiri,
Invãluie ceea ce devine amintire.
Rãmân suspendatã pe o secundã,
Evaluând fulgerãtor pe “și”
Aleg sã mã agãț de mirabilul viitor.
Mâiniile ȋmi devin pãsãri cãlãtoare,
Exuberante ȋn aerul albastru,
Așteptând sã te ȋmpresoare cândva…
Viorica Bota (Vioris)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu